Acest document a fost prezentat pentru prima dată la începutul lunii martie, la congresul PNL şi de atunci a evoluat către forma actuală.

Pentru că este un document care răspunde relităţilor din România el poate şi trebuie actualizat şi îmbunătăţit în permanenţă. De aceea vă cer opiniile asupra părţii de mai jos în care îmi regăsesc şi eu reflectate preocupările:

5.       EDUCAŢIA

Reforma în educaţie trebuie să asigure o evoluţie organică şi deci previzibilă a acestui domeniu şi trebuie privită mai întâi ca investiţie şi abia apoi ca un cost social. Sistemul de învăţământ din România trebuie restructurat pe criteriul calităţii şi în interesul beneficiarilor acestui sistem. Creşterea calităţii se va face pe de o parte prin descentralizarea deciziei în ceea ce priveşte curricula, politica de personal şi finanţarea iar pe de altă parte prin garantarea unui parcurs de carieră pentru cadrele didactice pe toată perioada de activitate în sistem.

Centrarea procesului educativ pe beneficiar are drept semnificaţie asigurarea finanţării elevului şi nu a instituţiei şcolare. Finanţarea de bază se va acorda tuturor şcolilor, publice şi private, dacă acestea sunt acreditate şi se supun evaluării periodice realizată de instituţiile publice autorizate. Astfel, va conta calitatea educaţiei mai mult decât tipul furnizorului acesteia. Punând puterea de decizie în mâna beneficiarului, care va fi purtătorul finanţării, instituţiile de învăţământ vor fi supuse unor constrâgeri bugetare tari şi deci forţate la creşterea calităţii procesului educaţional. Alături de schimbarea filosofiei de finanţare de bază, îmbunătăţirea calităţii actului educaţional poate fi sprijinit prin pârghii fiscale de tipul creditului fiscal sau deducerilor fiscale pentru investiţiile private în infrastructura de învăţământ ori pentru acordarea de burse.

Modernizarea infrastructurii sistemului de învăţământ trebuie însoţită de prioritizarea investiţiilor care să urmărescă păstrarea cât mai mult timp a beneficiarilor procesului educativ în contact cu şcoala,  flexibilizarea curriculei şi educaţia continuă.

O prioritate rămâne adâncirea reformelor din învăţământul superior, în special în ceea ce priveşte creşterea competitivităţii internaţionale strâns legate de activităţile de cercetare. Va fi nevoie de pornirea unui proces de diferenţiere  concentrare a universităţilor cu respectarea principiului autonomiei precum şi de reducere a segmentării cercetării.

Sistemul educaţional Românesc trebuie racordat la cel European în ceea ce priveşte dobândirea de competenţe, păstrându-se în acelaşi timp bunele practici consacrate în şcoala românească precum şi moştenirea culturală.

Educaţia şi formarea joacă un rol esenţial pentru modul în care societatea răspunde provocărilor economice, demografice, tehnologice sau de mediu care se manifestă permanent. România, împreună cu statele membre ale UE, a fost de acord să continue cooperarea politică în scopul de a respecta cele patru obiective conţinute în „Cadrul strategic european de colaborare în domeniul educaţiei şi formării”[1] adoptat în luna mai 2009: îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei în educaţie şi formare, punerea în practică a învăţării de-a lungul vieţii şi a mobilităţii cursanţilor, promovarea echităţii, a coeziunii sociale  şi a cetăţeniei active precum şi stimularea creativităţii şi a inovării, inclusiv a spiritului întreprinzător, la toate nivelurile de educaţie şi de formare. Deşi construcţia şi funcţionarea sistemului educaţional reprezintă atribute naţionale, viitorul României nu poate fi văzut în afara Cadrului european al calificărilor, al Spaţiului european al învăţământului superior şi a celui al cercetării. Totuşi, competiţia dintre sistemele de învăţământ din UE va continua să se manifeste iar România trebuie, chiar în dificilul proces de modernizare a educaţiei, să îşi păstreze acele avantajele competitive pe care încă la mai are.

PNL consideră că decizia politică în cea ce priveşte modernizarea sistemul de învăţământ trebuie să se bazeze pe principiul conform căruia educaţia reprezintă mai întâi o investiţie şi abia apoi un cost social.

Investiţia în educaţie înseamnă o investiţie în viitor deoarece afirmarea societăţii româneşti într-o lumea modernă, o lume a cunoaşterii, nu este posibilă fără o educaţie de calitate. De aceea, sistemul educaţional, ca şi cel al sănătăţii, reprezintă spaţiul public unde interesul public se suprapune peste cel individual. Deficienţele actuale din sistemul educaţional sunt recunoscute atât de profesori cât şi de părinţi şi elevi şi trebuie spus că problema educaţiei nu va fi rezolvată doar prin finanţări suplimentare de la bugetul statului ori prin instituirea de reguli mai severe aplicate de la nivelul central sau local. Deficienţele sistemului educaţional s-au transformat, în timp, în deficite cronice: în primul rând deficitul în ceea ce priveşte resursa umană (cel mai elocvent exemplu fiind creşterea numărului de profesorilor suplinitori care a ajuns la aproape un sfert din totalul personalului didactic), deficitele care privesc infrastructura şcolară (de la disparităţile majore în ceea ce priveşte dotarea până la accesul elevilor la şcoală), dezechilibrul curricular în ceea ce priveşte atingerea obiectivului educaţional de formare a competenţelor, deficitele administrative create prin supra-centralizarea deciziei etc.

PNL consideră că în educaţie, nu doar banii lipsesc, ci şi concurenţa reală şi responsabilitatea. Dezvoltarea sănătoasă a şcolii româneşti înseamnă, în primul rând, o educaţie în spiritul libertăţilor individuale,  a responsabilităţii şi liberei întreprinderi, inseparabilă de un mediu competiţional real între şcoli, programe educaţionale, ambianţe şi idei. Modul de gândire a sistemului educaţional trebuie permită trecerea de la o viziune centralistă ce pune oamenii la dispoziţia statului, la o autentică viziune liberală, una în care statul trebuie pus la dispoziţia oamenilor.

Mai mult decât enunţarea principiilor de bază pe care trebuie să se bazeze sistemul educaţional:  egalitatea de şanse, asigurarea calităţii în educaţie, relevanţa educaţiei într-o societate în evoluţie permanentă, este nevoie ca şcoala să poată decide şi pentru sine astfel încât profesorii să aibă în faţă o carieră nu doar o meserie iar educaţia să se centreze pe beneficiarul său final, elevul şi familia acestuia. Iată de ce, este nevoie de autonomia şcolii în contextul implicării comunităţilor locale. PNL consideră că autorităţile publice locale reprezintă instrumentul prin care comunităţile locale urmăresc modul în care este asigurată calitatea învăţământului. În ceea ce priveşte învăţământul superior, reformele nu au fost niciodată finalizate. În acest caz nu autonomia a fost problema de soluţionat ci deschiderea către competitivitate, aceasta însemnând orientarea către excelenţă, cercetarea ştiinţifică şi adaptarea la piaţa muncii. Întârzierea reformelor din sistemul educaţional românesc a creat o mare presiune din partea întregii societăţi şi de aceea marea provocare de astăzi este legată de necesitatea simultaneităţii reformelor care să urmărească: descentralizarea administrativă, autonomia financiară, libertatea academică şi răspunderea publică.

În viziunea PNL obiectivul central pe care îl urmăreşte reformarea sistemului educaţional este calitatea.

Din punct de vedere al beneficiarilor direcţi, calitatea în educaţie înseamnă ca procesul de învăţământ să asigure la fiecare nivel, competenţele necesare pe care absolvenţii acelui grad de instrucţie să le poată utiliza pentru a-şi fructifica propria competitivitate socială.  Din punct de vedere al interesului public, calitatea semnifică eficienţa utilizării resursei umane şi financiare astfel încât investiţia publică în acest domeniu să crească nivelul de competitivitate a sistemului socio-economic românesc.

Pentru a atinge acest obiectiv sunt necesare (integral aici):

1. Descentralizarea sistemului educaţional
2. Centrarea procesului educativ pe beneficiar
3. Stimularea educaţiei în regim privat
4. Acordarea de credit fiscal de 100%
5. Crearea unui parcurs de carieră pentru corpul profesoral
6. Asigurarea egalităţii de şanse şi modernizarea infrastructurii sistemului educaţional
7. Educaţia permanentă
8. Educaţia europeană
9. Întărirea autonomiei universitare
10. Constituirea cadrului naţional al calificărilor
11. Diferenţierea şi concentrarea universităţilor
12. Promovarea culturii antreprenoriatului
13. Creşterea calităţii activităţii de cercetare

Locatarii au protestat în stradă, supăraţi pe valoarea uriaşă a facturilor de întreţinere, în prima lună a lui 2009, sunt de peste două ori mai mari decât cele din decembrie 2008.

Oamenii au cerut lămuriri responsabilului de cartier, dar nu au primit răspunsurile pe care le aşteptau. Recent au aflat că vor avea un nou administrator.

            Compania “Distrigaz” a dat o explicaţie pe care nu o putem cataloga fără să jignim reprezentanţii furnizorului de gaze naturale:

“În factura lunii decembrie, avem o perioadă de citire pentru 20 de zile, iar în factura lunii ianuarie perioada de citire este pentru 40 de zile, astfel încât consumul realizat este diferit, poate fi chiar şi dublu”, a spus directorul Direcţiei Clienţi Business Distrigaz Sud, Lucian Romoşan pentru Realitatea.net.

            Cum este posibilă o asemenea “citire” de contor??

Cert este că oamenii se plâng că factura la întreţinere pentru o garsonieră socială ajunge şi la 740 de lei lunar.

Locatarii despre care am vorbit sunt tineri pentru care statutul de chiriaş în blocurile ANL este singura opţiune. În afara de chirie sunt obligaţi să plătească şi nişte facturi de întreţinere enorme, fără a li se da prea multe explicaţii.

Unde este respectul faţă de cetăţean, faţă de familie, faţă de viitorul tinerilor?

Unde este respectul faţă de lege?

Este un succes al Dreptului internaţional care ridică profilul diplomatic al României şi care confirmă munca pe care echipa României a depus-o în ultimii ani şi a demonstrat că valoarea juriştilor noştri care s-au ocupat de acest caz este incontestabilă.

Acest subiect a fost abordat aici şi de doamna europarlamentar Ramona Mănescu.

Marţi, 20 ianuarie 2009,  Emil Boc a precizat, în cadrul întrevederii cu ambasadorii statelor membre UE la Bucureşti, că ţara noastră sprijină Planul de redresare economică aprobat de CE în decembrie 2008.

Mai mult, după spusele actualului premier, Guvernul român va depune toate eforturile necesare pentru a implementa, în perioada urmatoăre, la nivel naţional, măsurile prevăzute de acest Plan.

A trecut  destul timp de la aceste declaraţii, iar Guvernul nu a dat niciun semn că ar vrea să schimbe „direcţia” deciziilor seci pe care le-a luat până acum.

Zilele trecute, europarlamentarul PNL Ramona Mănescu i-a adus aminte primului ministru Emil Boc că există soluţii europene pentru problemele cu care se confruntă România făcând referire la Planul European de Redresare Economică, soluţie anticriză mult mai bună decât concedierile în masă ale funcţionarilor din aparatul guvernamental.

Mulţumită europarlamentarului PNL Ramona Mănescu românii sunt la curent cu adevăratele strategii europene pentru depăşirea crizei economiei mondiale şi observă ignoranţa şi slugărnicia actualului guvern „ Boc”.

Iată cam care ar trebui să fie priorităţile  dlui. Boc…

1. Lansarea unei importante inițiative europene de sprijinire a ocupării forței de muncă
2. Crearea cererii de muncă
3. Creşterea accesului întreprinderilor la finanțare
4. Reducerea sarcinii administrative și promovarea antreprenoriatului
5. Accelerarea investițiilor în vederea modernizării infrastructurii Europei
6. Promovarea adoptării rapide a „produselor ecologice”
7. Îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor
8. Creşterea investițiilor în cercetare și dezvoltare, inovare și educație
9. Dezvoltarea tehnologiilor ecologice pentru automobile și construcții
10. Internet de mare viteză pentru toţi.

Mai multe puteţi citi aici

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileste obligatia furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice, pentru punerea acestora la dispozitia autoritatilor competente in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, de descoperire si de urmarire a infractiunilor grave.

(2) Prezenta lege se aplica datelor de trafic si de localizare a persoanelor fizice si juridice, precum si datelor conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului inregistrat.

(3) Prezenta lege nu se aplica in ceea ce priveste continutul comunicarii sau informatiile consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice.

Articolul 1, alineatul 1 ne anunţă că România poate face un pas important spre modernizarea luptei împotriva terorismului, un fenomen care deocamdată ne-a ocolit, alineatul 2 descrie modul de “reţinere a datelor”, iar alineatul 3 anulează alineatul 1…

Alineatul 3 este prezent în această lege de dragul articolului 28 din  Constituţia României.

Articolul 28 - Secretul corespondenţei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

           Cum se pot descoperi infracţiunile grave dacă nu ştim conţinutul comunicării? Legea asta îşi mai atinge scopul?

În contextul legii, NU.

Totuşi am găsit câteva infracţiuni grave care pot fi descoperite prin mijloace prevăzute de această lege.

J Putem fi condamnaţi pentru că am deranjat o persoană la o oră nepotrivităJ, putem fi condamnaţi pentru că am folosit telefonul într-un spaţiu care nu permite acest lucru (sediul unei bănci, un spital, o biserică etc.) J, putem fi amendaţi pentru că am vorbit prea mult la telefonul mobil în timp ce ar fi trebuit să muncimJ, putem fi amendaţi mai uşor pentru că vorbeam la telefon în timp ce conduceam un automobilJ.

            Toate acestea vor fi posibile fără să fie violat „secretul corespondenţei”.

            În lumea basmelor, Făt-Frumos se dădea de 3 ori peste cap, se prefăcea într-o gâză şi se strecura în casa Zmeului şi îi asculta uneltirile malefice şi astfel afla cum să procedeze pentru a înlătura răul şi a restabili normalitatea.

           Nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă Zmeul ar fi beneficiat de mijloacele de interceptare ale lui Făt-Frumos…

Din partea PNL, sunt consilier în comisia de învăţământ a Consiliului Local sector 6. Această funcţie m-a ajutat să împiedic subordonarea în mod nejustificat a grădiniţelor faţă de alte autorităţi, în afară de singurele instituţii îndreptăţite să coordoneze educaţia copiilor noştri.

Ca preşedinte al Filialei sector 6 a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România am colaborat cu Fundaţia „Copiii noştri”, Organizaţia „Salvaţi copiii”, UNICEF la realizarea acţiunilor de ajutor umanitar.

Toate acestea şi multe altele au fost posibile şi datorită suportului primit din partea soţului şi a copiilor mei minunaţi, pe plan familial, profesional şi politic.